Ion Minulescu





Ion Minulescu - A XI - porunca

Asculta, priveste si taci!...
Asculta, sa-nveti sa vorbesti,
Priveste, sa-nveti sa cladesti.
Si taci, sa-ntelegi ce sa faci...
Asculta, priveste si taci!

Când simti ca pacatul te paste
Si glasul Sirenei te fura,
Tu pune-ti lacat la gura
Si-mplora doar sfintele moaste -
Când simti ca pacatul te paste!...

Când simti ca dusmanul te-nvinge,
Smulgându-ti din suflet credinta,
Asteapta-ti tacut biruinta
Si candela mintii nu-ti stinge -
Când simti ca dusmanul te-nvinge!

Când bratele-ncep sa te doara,
De teama sa nu-mbatrânesti,
Ramâi tot cel care esti -
Aceeasi piatra de moara -
Când bratele-ncep sa te doara!...

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea sa mai faci,
Asculta, priveste si taci!...
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!...


Ion Minulescu - Acelei Care Va Veni

De unde vii,
Si-n care preafericita tara
Vazusi lumina zilei - tu, alba ca si-o zi?...
Si ce nebune vânturi spre mine te purtara,
Ce barca ratacita te-aduse pân-aci?...
De ce plecasi din tara, în care palmierii
Tremuratoare umbre îsi culca pe nisip?
Nu-ti fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,
Si nu gasisi pe-aiurea sa-ti plimbi frumosul chip?
Or nu stiusi ca-n tara la mine
Nu-s nici cânturi,
Nici flori de lamâita?...
Amantii si-au vândut
Orgiilor,
Si corpul,
Si sfintele avânturi,
Si-azi totu-i mort si putred în carcera de lut!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu mâini subtiri si albe, ca mâinile de sfânta
Pictata pe-un perete de templu bizantin
Si ochi patati de-otrava privirii ce-nspaimânta -
Ochi verzi ca apa moarta
Si morti ca negrul spleen -
Venisi, aducatoareo de cântec si lumina,
Sa-mi usurezi povara fatalului Calvar,
Sa-mi recladesti o lume cu-o bolta mai senina
Si sa ma smulg din gheara supremului cosmar...
Da-mi mâna dar si du-ma cu tine,
Du-ma-n tara
În care palmierii - stapâni peste pustiu -
Cu bratele deschise ne vor primi-n Sahara
Iubirilor nascute din goluri de sicriu!...


Ion Minulescu - Acuarelă

În orasu-n care ploua de trei ori pe saptamâna
Orasenii, pe trotuare,
Merg tinându-se de mâna,
Si-n orasu-n care ploua de trei ori pe saptamâna,
De sub vechile umbrele, ce suspina
Si se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orasenii pe trotuare
Par papusi automate, date jos din galantare.

În orasu-n care ploua de trei ori pe saptamâna
Nu rasuna pe trotuare
Decât pasii celor care merg tinându-se de mâna,
Numarând
În gând
Cadenta picaturilor de ploaie,
Ce coboara din umbrele,
Din burlane
Si din cer
Cu puterea unui ser
Datator de viata lenta,
Monotona,
Inutila
Si absenta...

În orasu-n care ploua de trei ori pe saptamâna
Un batrân si o batrâna -
Doua jucarii stricate -
Merg tinându-se de mâna...


Ion Minulescu - Alea Jacta Est

Am plecat...
Necunoscutul mi-a zis: "Vino, te astept".
Am plecat în explorarea unor semne de-ntrebare
Si-am pasit cu majestatea ultimului întelept
Pragul vechilor legende
Mâzgalite la-ntâmplare
Pe un colt de pergament!...

Paznicii nemarginirii mi-au deschis negrele porti,
Si-astazi ratacesc în golul dintre soare si pamânt...
Si ce-ncet ma duce vântul -
Parca-ar duce la mormânt
Cel din urma mort al lumii,
Cel mai singur dintre morti.

Ma-nfasor în atmosfera cimitirelor din haos...
Câte sunt?...
Nu le stiu decât noctambulii
Si poetii -
Cei ce n-au avut nici minte,
Nici credinta,
Nici repaos,
Nici rabdarea sa-si astepte termenul obstesc al vietii.

Ma-nfasor în rozul-verde,
În albastrul-violet,
Si în aurul din soare,
Si-ntr-o clipa ma preschimb
Într-un nimb enorm -
Un nimb
Preursit sa-mbrace fruntea primului Anahoret.
Ma topesc cu amintirea unei vieti traite-n somn,
Ma-ntregesc cu nostalgia primelor îmbratisari,
Si din cele doua forme -
Cea de azi
Si cea de ieri -
Ma-ntrupez în al veciei si-al imensitatii Domn!...

Da...
Sunt Domnul celor vesnic plutitoare-n infinit -
Celor ce plutesc pe mare,
Celor ce plutesc pe vânt,
Celor ce plutesc în versuri,
În coloare
Si în cânt.
Celor ce plutesc de-a pururi dupa cum le-a fost ursit...

Da...
Sunt Domnul celor vesnic plutitoare-n infinit.


Ion Minulescu - Amiază Rurală

E cald
Si lacul pare o harta de noroi...
E harta unei tari dupa razboi,
În care - dezgustat de-atâta murdarie -
S-a sinucis si ultimul broscoi,
Un biet scolar cu nota 3 la geografie...

Pe malul lacului,
Un bou,
O vaca,
Un vitel
Si-un taur
Recita Testamentul nou
Si poezia veche, din clasele primare:
"Viitor de aur
T;ara noastra are!..."

Iar pe soseaua comunala,
Cârciumarul,
Învatatorul,
Popa
Si notarul -
Cei mai de seama gospodari din sat -
Se cearta pe un scaun vacant de deputat.


Ion Minulescu - Azi mie, maine tie (Hodie mihi, cras tibi)

In mine,
In tine,
Si-n el
Inima canta
Si plange la fel.

Canta si plange
Infipta in noi.
Canta cu clipa in care ne nastem
Si plange cu clipa de-apoi

Cand canta cu vantul
Ne-nchidem mormantul.
Cand plange cu ploaia
Ne-nchidem odaia.
Si, tus trei, la fel
Si-n mine,
Si-n tine,
Si-n el.


Ion Minulescu - Cantareata Anonima

Cine cânta la fereastra cu perdelele-nflorate,
Ca nu-i cântec de femeie
Si nici cântec de vioara?...
Cine-arunca pe fereastra note vagi,
Desperecheate,
Dintr-o veche melodie,
Care urca
Si coboara
Ca o lenta agonie
Pe diezi de serpentine
Si bemoli de mici confeti?...
Cine?...
Cineva cânta!
Dar cine
Cânta parca pentru mine?...
Cine cânta nu se stie!...
Poate-i toamna, ce-ntârzie,
Ca bolnavii de ftizie,
Pe aleile patate de rugina
Si noroi...
Si pe prima indecenta a castanilor eroi -
Invalizi, aproape goi!...
În odaie, la fereastra cu perdelele-nflorate,
Nu e nimeni!...
Si-n odaie cânta, totusi, cineva!...
Doamne!...
Cine cânta-asa?
Cine-mperecheaza-n noapte
Note vagi, desperecheate?...
Cine-mi lumineaza calea
Si m-aduce pâna-aci?...
Cine-mi schimba noaptea-n zi?...
Cine cânta?...
Cine-o fi?...
A tacut!...
Un glas ce tace este-o «Pasare albastra»
Care-ti zboara pe fereastra...
A tacut!...
Dar la fereastra cu perdelele-nflorate
Nevazuta cântareata anonima
Când iesi dintre culise, sa-si arate
Ca la teatru-n fata rampei
Chipul vechi
Si rochia noua,
Iata ca-ncepu sa ploua!...
Ploua...
Ploua!...


Ion Minulescu - Cantec de toamna

Toamna... Vântul se strecoara
Suierând pe lânga zid
Si ma roaga sa-i deschid
Ca-mi aduce vesti din tara.
Vesti din tara!... De la cine?
De la ei ori de la ea?
Sa mai fie cineva
Ca sa-ntrebe si-azi de mine?
Du-te, vântule, grabeste,
Si le spune c-ai aflat
Cum ca cel de mult plecat
A murit, nu mai traieste;
C-ai batut în lung, si-n lat,
Rascolind întreg pamântul
Si ca n-ai gasit mormântul
Celui mort, dar ne’ngropat!


Ion Minulescu - Ce faci tu?

Annei

Ce faci tu? de-atâta vreme
N-am mai ratacit prin crânguri
N-a-ncercat sa te mai cheme
Dorul ca sa fim iar singuri?....

Haide, fii copil cuminte
N-astepta sa vin la tine
Sa te fac cu rugaminte
Sa pricepi ce este bine.

De-ai sti tu ce farmec dulce
E sub teiul singuratic!...
Vino, crângu-o sa ne culce
Pe-al lui pat de flori, salbatic.

Si-ochii tai ca doi luceferi
Sa-i lumine ca-n trecut.
Sa te vad cum o sai aperi,
Daca-oi vrea sa ti-i sarut.

Pe poteca înfundata
Iarba deasa sa ne-ascunza
S-ascultam ca si-altadata
Freamatul duios de frunza.

Si privind cum de povara
Teiul floarea-ncepe-ati cerne
Sa-nvatam pe din afara
Cântul dragostei eterne.


Ion Minulescu - Celei Care Minte

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar mâine...
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert -
E vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasa din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otravitoare în trepieduri de argint,
În pat ti-am presarat garoafe
Si maci -
Tot flori însângerate -
Si cu parfum de brad patat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca si-ntr-o glastra am înfipt
Trei ramuri verzi de lamâita
Si-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iata,
Bate miezul noptii...
E ora când amantii, -alt'data,
Sorbeau cu-amantele-mpreuna otrava binecuvântata...
Deci vino,
Vino si desprinde-ti din pieptenul de fildes parul,
Înfinge-ti în priviri Minciuna
Si-n caldul buzei Adevarul
Si spune-mi:
Dintre câti avura norocul sa te aiba-asa
Câti au murit
Si câti blesteama de-a nu te fi putut uita?...

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar mâine...
Dar fiindca azi mi te dai toata.
Am sa te iert -
E vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata!...

Deci nu-ti cer vorbe-mperecheate de sarutari,
Nu-ti cer sa-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la altii,
Ci tot ce n-ai spus nimanui.
Si nu-ti cer patima nebuna si fara de sfârsit,
Nu-ti cer
Nimic din ce poetul palid
Cerseste-n veci de veci, stingher,
Voi doar sa-mi schimbi de poti o clipa
Din sirul clipelor la fel,
Sa-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În par sa-mi împletesti cununa de laur verde
Si în priviri
Sa-mi împietresti pe veci minciuna neprihanitelor iubiri.
Si-asa tacuti -
Ca doua umbre, trântiti pe maldarul de flori -
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
Si mâine s-o sfârsim în zori!


Ion Minulescu - Celei care pleaca

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata...

A fost un vis trait pe-un ?arm de mare.
Un cântec trist, adus din alte tari
De niste pasari albe - calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari
Un cântec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston,
Norfolk
Si New York,
Un cântec trist, ce-l cânta-ades pescarii
Când pleaca-n larg si nu se mai întorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodata...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!



Ion Minulescu - Celei Invinse

Ce glas de clopot -
O!... Ce glas de clopot spart si ragusit!...
Nu-l mai cunosti?
E-acelasi glas ce ti-a urat - sunt ani de-atunci -
„Bine-ai venit!
T;i-aduci aminte cum suna
Ca-ntr-un ajun de sarbatoare?
Suna ca-n zilele când moare
Cineva!...
Suna ca si-azi ne’ncrezator
În viitorul mortilor!...
Asculta-l bine -
Tu, ce porti în par cununi de flori crescute
Pe tarmul marilor straine,
Asculta-l bine -
Tu, ce porti în ochi opalele-ntristarii
Topite-n lacrimi verzi de Mare,
Asculta-l bine -
Tu, ce porti pe buze purpura-nserarii
Si-n glas cântari crepusculare,
Asculta-l bine...
Asculta-i notele de-arama ce-ti par acum necunoscute
Si aminteste-ti seara-n care -
Sunt ani de-atunci -
Ca si-asta-seara,
Veneam tacuti ca primii oameni
Pe drumul celor dati afara
Din raiul primei fericiri...
E-acelasi clopot de-altadata,
E-acelasi grav proroc ce-mparte
Drumetilor
Netalmacite
Si cobitoare prorociri!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Si-acum da-mi mâinile,
Da-mi ochii,
Da-mi gura,
Da-mi viata toata,
Sarmana-nvinsa, da-mi trofeul victoriei,
Iar mâine-n zori
Fii libera din nou
Si-ntoarce din drum pe noii-nvingatori!...


Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu